Expansiunea insolvențelor în rândul marilor companii
Creșterea numărului de insolvențe în rândul companiilor mari ridică probleme juridice pentru administratori, directori și acționari. Deși intrarea unei firme în insolvență nu implică automat răspunderea persoanelor din conducere, acestea pot fi obligate să suporte pasivul societății în anumite situații, dacă se dovedește că au contribuit la dificultățile financiare, a explicat avocatul Radu Cătălin Pavel.
Statistici recente
În primul trimestru al anului 2026, au intrat în insolvență 19 companii cu active de peste 4 milioane de euro fiecare, comparativ cu doar două în aceeași perioadă a anului precedent. Cele 19 companii au active imobilizate de aproximativ 187 milioane de euro și datorii totale de peste 448 milioane de euro, afectând 884 de angajați. În total, 66 de companii de impact, cu active de peste un milion de euro, au intrat în insolvență în T1 2026, ceea ce reprezintă o creștere de 164% față de perioada similară din 2025.
Riscurile pentru persoanele responsabile
Avocatul Radu Cătălin Pavel a subliniat că deschiderea procedurii de insolvență nu conduce automat la răspunderea personală a administratorilor sau acționarilor. Legea nr. 85/2014 prevede modalități de atragere a răspunderii pentru persoanele care au influențat deciziile de management și care au contribuit la starea de insolvență. Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al societății să fie suportat de persoanele culpabile.
Răspunderea nu se limitează la administratorii desemnați oficial, ci poate include orice persoană care a exercitat controlul asupra deciziilor financiare sau operaționale ale companiei.
Fapte ce pot conduce la răspunderea personală
Legea enumeră situații în care administratorii sau persoanele care au controlat efectiv compania pot fi obligate să suporte datoriile acesteia. Acestea includ folosirea bunurilor societății în interes personal, desfășurarea de activități comerciale în interes propriu, continuarea activităților care conduc la încetarea plăților, ținerea unei contabilități fictive și deturnarea de active. Răspunderea poate fi atrasă și în cazul oricărei fapte intenționate care agravează starea de insolvență.
Regimul probator și consecințele neîndeplinirii obligațiilor
În cazul în care documentele contabile nu sunt predate administratorului judiciar sau lichidatorului, culpa și legătura de cauzalitate sunt prezumate de lege. Nedepunerea culpabilă a situațiilor financiare poate duce la concluzia că evidența contabilă nu a fost ținută conform legii. Acțiunea pentru atragerea răspunderii poate fi formulată de administratorul judiciar, lichidatorul judiciar sau de orice creditor interesat, iar răspunderea poate fi solidară în cazul mai multor persoane responsabile.
Protecții pentru administratorii de bună-credință
Legislația nu sancționează automat orice administrator implicat într-o companie aflată în insolvență. Răspunderea nu se angajează împotriva persoanelor care s-au opus actelor prejudiciabile și și-au consemnat opoziția. De asemenea, administratorii care au acționat cu bună-credință în procese de restructurare nu pot fi trași la răspundere pentru plățile efectuate în cadrul acestor acorduri.
Interdicții și măsuri asupra bunurilor personale
Consecințele unei hotărâri definitive de atragere a răspunderii includ interdicția de a ocupa funcția de administrator timp de 10 ani și restricții asupra înființării de societăți timp de 5 ani. De asemenea, pot fi instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor persoanelor urmărite. Acționarii nu răspund automat pentru datoriile societății, dar pot fi trași la răspundere dacă au exercitat controlul asupra deciziilor financiare sau operaționale.
Concluzie
Creșterea insolvențelor în rândul companiilor mari și extinderea sferei persoanelor ce pot fi trase la răspundere ridică riscuri juridice considerabile pentru administratori, directori și persoane care exercită control efectiv, ceea ce subliniază necesitatea unei gestionări atente a deciziilor de management.
