Critica lui Nicolas Schmit la adresa Ursulei von der Leyen
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, este acuzată de fostul comisar european pentru locuri de muncă și drepturi sociale, Nicolas Schmit, că adoptă un stil de conducere centralizat. Într-un interviu, Schmit a afirmat că instituția este lipsită de „strategie” și „curaj”, subliniind că modul „prezidențial” în care von der Leyen conduce nu este benefic pentru Europa.
Impresia generală asupra Comisiei
Schmit a declarat că „comisarii sunt acum în general reduși la tăcere”, iar sistemul extrem de centralizat și prezidențial nu este favorabil nici pentru Colegiu, nici pentru Comisie, ci dimpotrivă, aduce prejudicii Europei. De asemenea, el a menționat că a existat o absență a unei „viziuni strategice reale” în abordarea Comisiei față de contextul geopolitic global.
Critici din interiorul Comisiei Europene
Schmit, care a reprezentat Luxemburgul în Comisie între 2019 și 2024, și-a exprimat dezamăgirea față de alegerea lui Christophe Hansen, membru al Partidului Popular European, care a fost numit în locul său. El conduce în prezent Fundația pentru Studii Progresiste Europene și se numără printre criticii sistemului de conducere al Ursulei von der Leyen. Alți foști membri, precum Michel Barnier și Thierry Breton, au descris conducerea acesteia ca fiind o „derivă autoritară” și au subliniat că „Europa nu a fost creată pentru a avea o împărăteasă sau un împărat”.
Disensiuni și absența solidarității
Schmit a criticat Comisia pentru decizii considerate lipsite de transparență, cum ar fi numirea unui apropiat al președintei în postul de emisar pentru întreprinderile mici. El a subliniat că era necesar un moment de „solidaritate” după ce Thierry Breton a fost interzis pe teritoriul american, având în vedere că legislația care a provocat tensiunile fusese adoptată colectiv. „Curajul nu este întotdeauna împărtășit, inclusiv în sfera politică”, a concluzionat Schmit.
Concluzie
Criticile formulate de Nicolas Schmit reflectă o tensiune crescândă în cadrul Comisiei Europene, evidențiind preocupările legate de centralizarea puterii și lipsa unei direcții strategice clare, ceea ce ar putea avea implicații semnificative pentru viitorul instituției și pentru politica europeană în ansamblu.
