Reducerea salariului de către un director al Ministerului Economiei
Ministrul Economiei, Radu Miruță, a anunțat că un singur director din companiile de stat subordonate ministerului a decis să-și taie salariul. Miruță a subliniat că, în perioada în care a preluat ministerul, a observat că foarte mulți șefi de companii de stat ar fi dispuși să rămână neplătiți, având în vedere că își folosesc pozițiile pentru a desfășura activități comerciale profitabile, fie prin interpuși, fie pe numele lor.
Contextul salariilor în companiile de stat
Ministrul a explicat că, de la preluarea funcției, a găsit companii care și-au majorat salariile semnificativ, chiar și cu 14 ori, cu doar două săptămâni înainte de venirea sa. Acest lucru s-a întâmplat în contextul în care el a fost nevoit să analizeze contracte recente, care conțineau clauze slabe, făcând dificilă aplicarea sancțiunilor.
Reacția ministrului și observațiile sale
Radu Miruță a declarat că, după șase luni în fruntea ministerului, este convins că salariile nu sunt o preocupare pentru conducătorii companiilor de stat. Aceștia ar fi mai interesați să dețină controlul asupra resurselor gestionate de companii, care le permit derularea unor afaceri mari. El a menționat că a descoperit afaceri suspecte, cum ar fi un contract de 800.000 de lei pentru un filmuleț de 30 de secunde, și a pus la îndoială valoarea acestuia.
Exemple de afaceri dubioase
Ministrul a subliniat un exemplu în care o companie a încercat să vândă un teren de câteva milioane de euro pentru a repara o poartă, evidențiind astfel prioritățile discutabile ale conducerii respective. Miruță a menționat că unele companii par să-și gestioneze resursele în mod intenționat pentru a ajunge într-o situație financiară precară, având ca scop final obținerea de terenuri valoroase.
Concluzie
Declarațiile lui Radu Miruță subliniază o problemă sistemică în rândul companiilor de stat, unde preocupările financiare ale conducătorilor par să fie deturnate de interese personale, generând suspiciuni cu privire la gestionarea eficientă a resurselor publice.
