Tristețe în muzica populară românească
Folclorul românesc a suferit o pierdere semnificativă prin moartea Domnicăi Trop, un rapsod popular și simbol al muzicii tradiționale din sud-vestul țării. Artista a lăsat o moștenire artistică valoroasă și un gol profund în cultura românească.
Cine a fost Domnica Trop?
Născută în comuna Izverna, județul Mehedinți, Domnica Trop a crescut într-o familie de țărani, unde muzica populară era parte integrantă a vieții de zi cu zi. A început să cânte în copilărie, în timp ce păștea animalele. Talentul său a fost repede remarcat, fiind invitată să participe la concursuri și festivaluri locale. Debutul ei pe scenă a avut loc la vârsta de 19 ani, iar consacrarea a venit la 27 de ani, odată cu primele apariții în Capitală.
Un moment crucial în cariera sa a fost în 1973, când a fost descoperită de învățătorul Vasile Căpăstraru. Acesta a prezentat-o unor mari nume ale folclorului românesc, precum Maria Ciobanu și Ion Dolănescu, care au fost impresionați de autenticitatea vocii sale. Ion Dolănescu a invitat-o la București pentru înregistrări radio, iar Domnica Trop a fost adusă în atenția publicului prin emisiunile realizatoarei Marioara Murărescu.
Cariera impresionantă a artistei
Repertoriul Domnicăi Trop a fost vast și profund ancorat în tradiția arhaică, incluzând cântece vechi, transmise de-a lungul generațiilor. Profesorul Eleodor Popescu a menționat că și interpreta Angelica Stoican s-a inspirat din creațiile sale. Stilul său distinct, influențat de specificul zonei montane, a adus un melos aparte, cucerind publicul prin sinceritate și forță expresivă.
Recunoașterea oficială a venit în noiembrie 2013, când i s-a acordat titlul de „Tezaur Uman Viu” de către Comisia Națională pentru Salvaguardarea Patrimoniului Cultural Imaterial. De asemenea, din 2011, în județul Gorj se desfășoară un festival național de muzică populară care îi poartă numele, un omagiu adus contribuției sale la păstrarea identității muzicale tradiționale.
Impactul dispariției sale
Dispariția Domnicăi Trop marchează sfârșitul unei epoci, dar cântecele sale vor continua să dăinuie, reprezentând o mărturie a unui folclor curat, transmis din generație în generație.
