Declarațiile Lianei Arsenie despre presiuni în justiție
Șefa Curții de Apel București, Liana Arsenie, a făcut declarații surprinzătoare în cadrul emisiunii Culisele Statului Paralel, referitoare la presiunile exercitate de procurorul Elena Grecu din cabinetul Laurei Codruța Kovesi. Arsenie a relatat cum a fost contactată neprocedural de procuror, care i-a solicitat să pronunțe o soluție favorabilă în dosarul lui Lia Olguța Vasilescu.
Presiuni directe și neprocedurale
Liana Arsenie a explicat că, înainte de ședința de judecată, procurorul a venit neanunțat în biroul ei și a cerut schimbarea calităților procesuale a doi inculpați, sugerând că dosarul ar trebui declinat la Înalta Curte. Judecătoarea a refuzat să discute despre soluții în afara sălii de judecată, subliniind că aceste chestiuni trebuie abordate în condiții de egalitate.
Atitudinea procurorului în instanță
În sala de judecată, Arsenie a remarcat că procesul de intimidare a continuat, procurorul refuzând să depună concluzii pe fondul cauzei și contestând competența instanței. Aceasta a caracterizat comportamentul procurorului drept o formă de presiune, chiar dacă, formal, acțiunile acesteia se încadrau în cadrul legal.
Implicarea colegilor și reacțiile la presiuni
Arsenie a menționat că și alți colegi au resimțit presiuni similare, unele dintre acestea manifestându-se prin instrumentarea de dosare penale împotriva judecătorilor pentru soluțiile pronunțate. Judecătoarea a fost, de asemenea, recuzată în instanță, dar a subliniat că presiunea exercitată de procuror a fost fără precedent.
Decizia finală a instanței
În cele din urmă, Liana Arsenie a respins contestația și a decis să returneze dosarul la parchet, concluzionând că probele nu au fost administrate legal. Aceasta a subliniat că, deși presiunea a fost semnificativă, judecătorii trebuie să respecte legea și drepturile cetățenilor.
Concluzie
Declarațiile Lianei Arsenie evidențiază preocupările legate de presiunile exercitate asupra sistemului judiciar și subliniază necesitatea de a asigura independența judecătorilor în fața influențelor externe. Aceste mărturii pot avea implicații semnificative asupra percepției publice și a reformelor necesare în justiție.
