Cheltuieli mai mari decât consumul
Facturile la energie electrică și gaze reflectă mai mult decât consumul efectiv. Potrivit lui Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, mai puțin de jumătate din sumă acoperă consumul real de energie. Restul sumei este alocat transportului, distribuției, taxelor, contribuțiilor impuse de stat, costurilor administrative și profitului furnizorului.
Costul energiei consumate
Costul energiei utilizate în locuințe reprezintă prețul electricității sau gazului natural achiziționat de furnizor. În cazul energiei electrice, acest preț include și costurile energiei importate și cele din producția internă, influențate de perioadele de vârf de consum. Pentru gaze naturale, costul include prețul gazelor din producția internă și din import, precum și cheltuielile de înmagazinare necesare pentru sezonul rece.
Transportul energiei
Tariful de transport este costul deplasării energiei de la producători la consumatori. În cazul energiei electrice, transportul se face prin linii de înaltă tensiune, iar în cazul gazelor naturale, prin conducte magistrale. Tarifele de transport sunt reglementate de Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE).
Distribuția energiei
Distribuția energiei constă în rețeaua care aduce energia la consumatori. Aceasta implică investiții continue în întreținerea infrastructurii și costuri tehnice. Tarifele de distribuție sunt, de asemenea, reglementate de ANRE.
Taxe și contribuții
O parte semnificativă din facturi este reprezentată de taxe și contribuții stabilite prin legislația națională, cum ar fi acciza pentru electricitate și certificatele verzi pentru sprijinirea energiei regenerabile. Aceste sume sunt aplicate uniform tuturor consumatorilor.
Costurile furnizorului
Costurile administrative ale furnizorului includ gestionarea facturilor, serviciile pentru clienți și întreținerea sistemelor. Marja de profit a furnizorului reprezintă o parte mică din suma totală.
Structura facturilor
Pentru un consumator casnic din București, dintr-o factură de 500 de lei pentru gaze naturale, doar 260 de lei acoperă costul gazului efectiv consumat. Restul se împarte astfel: 132 de lei pentru transport și distribuție, 87 de lei pentru taxe și 21 de lei pentru costuri administrative și profit. Situația este similară și pentru electricitate, unde, dintr-o factură de 500 de lei, între 195 și 228 de lei sunt pentru energia consumată. Tarifele de transport și distribuție sunt de 116 lei, iar taxele și obligațiile impuse de stat sunt între 106 și 119 lei.
Concluzie
Structura complexă a facturilor la energie electrică și gaze subliniază faptul că majoritatea sumelor plătite nu reflectă doar consumul direct, ci și o serie de costuri asociate care contribuie la funcționarea sistemului energetic.
