Experiența traumatică a unei mame din Marea Britanie
Sarah Valentine, o femeie din Marea Britanie, a trăit o experiență terifiantă după nașterea fetiței sale, Rosalie. La vârsta de 34 de ani, Sarah s-a trezit într-o dimineață cu sânge în gură și a găsit-o pe fetița ei nemișcată lângă ea, temându-se că și-a rănit copilul în somn. În acele momente, a intrat în panică, convinsă că și-a devorat propriul bebeluș.
Diagnosticarea psihozei postpartum
Din fericire, Rosalie dormea adânc și nu pățise nimic. Însă, aceste momente de panică au fost semnul unei afecțiuni grave: medicii au descoperit că Sarah suferea de psihoză postpartum. Această tulburare severă poate provoca halucinații, iluzii și pierderea contactului cu realitatea imediat după naștere.
De la depresie la psihoză
Sarah a relatat că, deși sarcina a decurs normal, după nașterea fiicei sale a început să se simtă copleșită, obosită și anxioasă. Inițial, a considerat că suferă de depresie postpartum, crezând că lipsa somnului îi afectează percepția. Trei săptămâni mai târziu, a avut un episod psihotic sever, fiind găsită inconștientă de soțul ei, Alex, în cadă, salvarea ei venind la timp.
Halucinații și gânduri negre
Sarah a explicat că nu a avut probleme de sănătate mintală înainte de naștere, dar după venirea pe lume a fiicei sale, percepțiile ei au devenit distorsionate. „Aveam impresia că primesc mesaje prin televizor. Când o vedeam pe Rosalie dormind, eram convinsă că murise. Nu mai știam ce e real și ce nu. Simțeam că singura cale de a scăpa de acea nebunie era să mă sinucid,” a mărturisit ea.
Recuperarea și lecții învățate
Cu ajutorul familiei și al medicilor, Sarah a primit diagnosticul corect – psihoză postpartum, o afecțiune rară care afectează aproximativ una din o mie de femei după naștere. Aceasta apare brusc și necesită tratament medical de urgență. Astăzi, Rosalie are trei ani și este un copil sănătos. Sarah a decis să vorbească public despre experiența sa pentru a încuraja alți părinți să ceară ajutor în cazul depresiei sau psihozei postpartum.
„Vreau ca oamenii să înțeleagă că aceste lucruri se pot întâmpla oricui. Nu e o rușine să ceri ajutor. Dacă povestea mea poate salva măcar o mamă de la suferință, atunci totul a meritat,” a conchis Sarah Valentine.
Concluzie
Experiența lui Sarah evidențiază importanța conștientizării problemelor de sănătate mintală postpartum și a necesității de a căuta ajutor, subliniind că astfel de afecțiuni pot afecta orice mamă, indiferent de circumstanțe.
