Legea privind combaterea discursului instigator la ură
Legea pentru combaterea discursului instigator la ură a fost adoptată de Senat fără modificări, în ciuda cererii de reexaminare formulate de președintele Nicușor Dan. Parlamentarii au votat proiectul în forma sa inițială, ignorând observațiile prezidențiale referitoare la măsurile de prevenire a xenofobiei și radicalizării.
Argumentele președintelui Nicușor Dan
Nicușor Dan subliniază tensiunea dintre necesitatea fermității în fața urii și claritatea legislativă. El avertizează că, deși România trebuie să acționeze împotriva xenofobiei și discriminării, acest lucru nu poate fi realizat prin norme ambigue care ar putea avea efecte contrare, precum adâncirea neîncrederii în instituții și polarizarea socială. El consideră că lipsa de previzibilitate a legii ar putea transforma în infractori persoane nevinovate, din cauza unor interpretări judiciare eronate.
Critici asupra formulării legii
Un aspect critic menționat de președinte este sancționarea cu închisoare a distribuirii materialelor xenofobe, fără distincția necesară între propaganda malițioasă și lucrările cu valoare istorică sau literară. Legea ar putea incrimina transmiterea unor scrieri clasice, inclusiv cele ale lui Mihai Eminescu, Ion Creangă sau William Shakespeare, care conțin idei specifice contextului istoric, dar fac parte din patrimoniul cultural universal.
Neclarități semantice în textul legislativ
Textul legii prezintă neclarități semantice, în special în ceea ce privește organizațiile cu caracter legionar. Nicușor Dan evidențiază dificultatea de a distinge între asociațiile care promovează memoria închisorilor și cele care glorifică mișcarea legionară, ceea ce poate conduce la confuzii între apartenența la grupuri extremiste și eforturile de documentare istorică. Președintele insistă pe necesitatea unor definiții precise pentru termeni precum „conducerea unei organizații”, subliniind că ambiguitatea între conducerea formală și cea de notorietate poate duce la aplicări discreționare ale pedepselor, care pot varia între trei și zece ani de închisoare.
Concluzie
Adoptarea acestei legi fără modificări semnificative ridică întrebări asupra echilibrului între combaterea extremismului și protejarea libertății de exprimare, cu implicații potențiale asupra societății românești și a relației cetățenilor cu instituțiile statului.
