Atacul brutal asupra taberei de refugiați Zamzam
În aprilie, când Marea Britanie organiza un summit internațional pentru soluționarea conflictului din Sudan, Forțele de Sprijin Rapid (FSR), conduse de generalul Mohamed Hamdan Dagalo (Hemedti), au atacat tabăra de refugiați Zamzam, situată la sud de El Fasher. Această tabără adăpostește aproximativ 500.000 de persoane, majoritatea femei și copii, care se confruntă cu foametea și nu au mijloace de apărare.
Masacrul din Zamzam
La 11 aprilie, atacul FSR a început cu bombardamente, iar femeile au fost împușcate în timp ce încercau să fugă. Aproximativ 50 de adolescente au fost răpite și nu au mai fost văzute. Trupele FSR au incendiat casele membrilor tribului Zaghawa și au ucis civili, inclusiv medici care se ascundeau în refugii subterane. Masacrul a continuat timp de 70 de ore, iar estimările sugerează că între 400 și 2.000 de persoane au fost ucise, o comisie de investigație stabilind o cifră de 1.500 de victime.
Obiectivul atacului
Unul dintre scopurile principale ale atacului a fost asasinarea unei asistente, Hanadi Dawood, care a încurajat locuitorii să se opună rebelilor. FSR a folosit tactici complexe, inclusiv agenți sub acoperire, pentru a o reduce la tăcere. În timp ce masacrul avea loc, Ministerul britanic de externe anunța detalii despre summitul global, fără a menționa atrocitățile din Zamzam, deși oficialii britanici erau informați despre iminenta ofensivă.
Implicarea Emiratelor Arabe Unite
Printre participanții la summit se numărau și reprezentanți ai Emiratelor Arabe Unite, care au fost acuzați că susțin rebelii din Sudan. Deși EAU a negat aceste acuzații, informații sugerează că armele din Emirate au fost utilizate în atacul din Zamzam. Intervenția oficialilor din EAU ar fi putut preveni atacuri anterioare, dar în acest caz, nu s-a realizat niciun ajutor pentru tabăra de refugiați.
Reacția internațională și consecințele
La Londra, activiștii au fost dezamăgiți de indiferența oficialilor britanici față de atrocitățile din Zamzam. Dovezile de genocid au fost ignorate, iar guvernul britanic nu a luat măsuri proactive pentru a opri asediul. Investigatorii ONU au subliniat că atacul ar putea avea ca scop strămutarea deliberată a populației și jefuirea taberei pentru a plăti luptătorii FSR.
Concluzie
Atacul din Zamzam subliniază gravitatea situației umanității din Sudan și nevoia urgentă de acțiune internațională pentru a proteja civilii vulnerabili și a preveni astfel de atrocități în viitor.
