Premierul Ilie Bolojan și întrebările incomode ale presei
Pus în dificultate de întrebările jurnalistei Alessia Păcuraru de la Realitatea Plus, care a cerut clarificări referitoare la numirea șefilor de servicii secrete și parchete, premierul Ilie Bolojan a evitat să ofere un răspuns clar. În loc să abordeze subiectul de interes public, Bolojan a apelat la purtătoarea de cuvânt, Ioana Dogioiu, pentru a pune capăt dialogului stânjenitor.
Atitudinea echipei de comunicare a Guvernului
Intervenția Ioanei Dogioiu a transformat un moment potențial de transparență într-o atitudine de condescendență, sugerând jurnaliștilor că ar trebui să fie recunoscători pentru accesul la Palatul Victoria. Aceasta a ignorat principiul fundamental al democrației, conform căruia presa are dreptul de a solicita explicații, iar autoritățile au obligația de a le oferi.
Refuzul de a clarifica situația electorală
În contextul unei decizii fără precedent privind anularea scrutinului prezidențial, Ilie Bolojan, ca președinte interimar, a ales să rămână tăcut. Deși avea capacitatea de a clarifica suspiciunile de interferență, a preferat să se ascundă în spatele unor formule protocolare, refuzând să publice raportul care ar fi putut explica dacă invalidarea votului popular a fost o „apărare a statului” sau o execuție politică.
Ignorarea realității din raportul Congresului SUA
Atitudinea lui Bolojan, marcată de afirmația „nu este un raport despre România”, arată dorința sa de a se disocia de responsabilitatea clarificărilor. În timp ce Comisia Juridică din Congresul SUA ridica întrebări serioase privind colaborarea dintre instituțiile românești și birocrația de la Bruxelles, Bolojan a tratat subiectul cu lejeritate, alegând să nu dezvăluie datele deținute de serviciile de informații.
Libertatea de exprimare și transparența decizională
Bolojan a declarat că respectă libertatea de exprimare, însă instituțiile statului pe care le conducea operau sub suspiciunea unei „mineriade digitale”. Această contradicție evidențiază o degradare a dialogului dintre putere și cetățeni, în condițiile în care votul a fost anulat fără o fundamentare solidă.
Politizarea justiției și lipsa de acțiune
Trimiterea constantă la deciziile Curții Constituționale ca argument suprem demonstrează o capitulare a politicului în fața unui arbitru bănuit de partizanat. Bolojan nu a contestat mecanismul și nu a oferit certitudinea că votul cetățenilor nu a fost confiscat, transformând astfel interimatul său dintr-o perioadă de stabilitate într-una de complicitate la erodarea încrederii în sistemul electoral.
Concluzie
Atitudinea lui Ilie Bolojan și a echipei sale de comunicare ridică semne de întrebare grave asupra modului în care regimul actual înțelege libertatea presei și transparența decizională, având implicații serioase asupra încrederii cetățenilor în instituțiile democratice.
