Comportamentul elevilor implicați în crima din Cenei
La două săptămâni după tragedia de la Cenei, fosta directoare a școlii din localitate, Diana Fericean, a făcut declarații publice referitoare la comportamentul și istoricul elevilor implicați în uciderea lui Mario. Aceasta a descris o situație complexă, în care adolescenții, provenind din familii dezorganizate și având probleme emoționale, erau greu de gestionat.
Elevi monitorizați de Poliție
Fosta directoare a afirmat că minorii implicați în crimă erau deja în atenția Poliției Locale, fiind considerați „problemă” în comunitate. Aceștia figurau pe o listă de elevi care necesitau supraveghere specială, iar rapoartele despre abaterile lor erau întocmite periodic.
Unul dintre elevi, considerat autorul crimei, avea un comportament conflictual și reacționa agresiv la observațiile primite. Fericean a menționat că mama acestuia avea o atitudine similară, vociferând la școală și considerându-și copilul ca fiind întotdeauna victima nedreptății.
Suspiciuni de consum de substanțe
Despre celălalt adolescent, directoarea a declarat că existau suspiciuni clare legate de consumul de substanțe. Ea a atenționat-o pe mama acestuia că băiatul venea frecvent la școală obosit, cu ochii roșii, ceea ce ridica semne de întrebare asupra stării sale de sănătate.
Probleme de disciplină și lipsă de colaborare
Fericean a subliniat dificultățile cu care se confruntau profesorii, aceștia fiind nevoiți să intervină constant din cauza comportamentului celor doi elevi. Amândoi fuseseră repetenți și nu mai erau înscriși în sistemul de învățământ tradițional, fiind direcționați către programul „A doua șansă”.
Familii destrămate și absența sprijinului emoțional
Un aspect comun în cazul adolescenților era absența părinților în primii ani de viață. Mamele acestora au lipsit din viața lor, iar responsabilitatea creșterii a fost preluată de bunici sau mătuși. Această situație a dus la un mediu familial deficitar, afectând dezvoltarea emoțională a copiilor.
Monitorizare constantă și rapoarte ignorate
Deși fosta directoare nu a observat consum de droguri în școală, ea a menționat că în comunitate existau semnale clare. A avut discuții cu polițistul local și primarul, indicând copiii care necesitau monitorizare. Rapoartele întocmite periodic evidențiau nevoile acestor elevi, dar intervențiile nu au fost suficiente pentru a preveni tragedia.
Concluzie
Mărturiile fostei directoare ilustrează o serie de factori interconectați – lipsa părinților, probleme emoționale, indisciplină și absența colaborării cu școala – care au contribuit la tragedia din Cenei, evidențiind necesitatea unei intervenții mai eficiente la nivel comunitar pentru prevenirea unor astfel de situații.
