Împrumutul Ucrainei și impactul asupra României
România se împrumută pe piețele internaționale la dobânzi de 6–7%, în timp ce europarlamentarii români au votat un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, acordat fără dobândă, printr-o procedură de urgență în Parlamentul European. Aceasta evidențiază o discrepanță semnificativă în tratamentul financiar al celor două țări.
Solidaritate selectivă
Sprijinul pentru Ucraina, aflată într-un război de agresiune, este considerat legitim din punct de vedere politic și moral. Totuși, întrebările cheie se referă la modul în care se acordă acest sprijin, condițiile impuse și cine suportă costurile. România este tratată ca un debitor cu risc, având de plătit dobânzi ridicate și fiind supusă monitorizării riguroase a deficitului.
Diferențe în tratamentul financiar
În timp ce România plătește dobânzi mari și este amenințată cu sancțiuni pentru derapaje bugetare, UE oferă Ucrainei un împrumut fără dobândă, garantat colectiv, fără mecanisme de control clare. Aceasta ridică întrebări despre transparența și responsabilitatea utilizării fondurilor, în special având în vedere problemele sistemice de corupție din Ucraina.
Rolul europarlamentarilor români
Deși votul pentru împrumut a fost decisiv, absența unei poziții critice din partea europarlamentarilor români este alarmantă. Nu au fost propuse amendamente care să condiționeze fondurile, să solicite măsuri anticorupție sau să asigure un tratament egal între statele membre. Aceștia s-au comportat ca simpli validatori ai unei decizii deja luate, fără a apăra interesele României.
Mesajul transmis românilor
România este percepută ca un contribuabil de mâna a doua, cu un mesaj clar: austeritate pentru români, împrumuturi fără dobândă pentru alții. Aceasta subliniază o Europă a ierarhiilor, în care unele state plătesc nota, iar altele beneficiază de sprijin fără întrebări. Această situație denotă o inegalitate profundă între statele membre.
Concluzie
Votul europarlamentarilor români pentru împrumutul Ucrainei, în forma actuală, reprezintă o greșeală politică și morală, neapărând nici interesele României, nici principiul responsabilității în cheltuirea banului public european. Românii cer reguli egale, iar lipsa acestora impune o reacție fermă din partea reprezentanților lor.
