Descoperirea arheologică
O figurină feminină din lut, veche de peste 7.500 de ani, a fost descoperită recent în apropierea municipiului Sfântu Gheorghe de o echipă de arheologi de la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni. Această descoperire a avut loc în timpul cercetărilor preventive din zona Arcuș – Platoul Târgului, în contextul lucrărilor de extindere a rețelelor electrice necesare zonei Sepsi Arena.
Așezarea neolitică
Săpăturile au scos la iveală urmele unei așezări neolitice datate între anii 5.800 și 5.500 î.Hr., aparținând culturii Starcevo-Criș, una dintre cele mai vechi culturi agricole din sud-estul Europei. Statueta a fost găsită într-o locuință veche de peste șapte milenii, alături de fragmente de vase, urme de lut ars și cărbune.
Descrierea figurinei
Figurina, înaltă de doar 6 centimetri, a fost modelată dintr-un lut amestecat cu pleavă și nisip, apoi arsă la o temperatură ridicată. Are o culoare cărămizie deschisă, cu nuanțe brun închise pe partea din față, semn că acolo a fost expusă la foc. Chipul figurinei nu este detaliat, dar prezintă ochii incizați în formă de „V”, un mic nas oval și linii fine care redau părul lung, probabil prins într-un coc, reprezentând una dintre cele mai vechi coafuri feminine cunoscute în zona nord-dunăreană.
Semnificația figurinei
Specialiștii consideră că figurina ar fi putut avea un rol ritualic, fiind utilizată ca ofrandă, amuletă sau obiect legat de fertilitate ori protecția locuinței. Artefactul oferă o perspectivă valoroasă asupra comunităților neolitice timpurii, având o poziție care simbolizează rugăciunea sau comuniunea cu divinitatea.
Importanța descoperirii
Descoperirea de la Arcuș este cu atât mai valoroasă deoarece astfel de figurine sunt rare în cultura Starcevo-Criș. Majoritatea statuetele din aceeași perioadă provin din Banat sau din zona Crișului și au forme accentuate, de tip „Venus”. Figurina de la Arcuș, în schimb, se distinge printr-o siluetă subțire, simplă, dar plină de expresivitate.
Concluzie
Descoperirea figurinei de la Sfântu Gheorghe nu doar că aduce o contribuție semnificativă la înțelegerea culturii neolitice, dar subliniază și importanța continuării cercetărilor arheologice în România pentru a descoperi și înțelege mai bine moștenirea noastră culturală.
