Descoperire arheologică
O analiză a dinților umani vechi de 4.000 de ani a adus la lumină cele mai vechi urme ale utilizării nucilor de betel, o substanță psihoactivă folosită pe scară largă în sud-estul Asiei. Această descoperire subliniază faptul că mestecarea nucilor de betel a fost o practică îndelungată, având efecte stimulative asupra vigilenței, energiei, euforiei și relaxării.
Metodologia cercetării
Utilizând metode științifice avansate pentru a detecta reziduuri invizibile, cercetătorii au reușit să identifice o practică culturală străveche care ar fi trecut neobservată în arhivele arheologice. Echipa internațională de arheologi a studiat placa dentară de la indivizi din Thailanda, din Epoca Bronzului, găsind dovezi directe ale utilizării nucilor de betel.
Contextul descoperirii
La Nong Ratchawat, un sit arheologic din centrul Thailandei, au fost descoperite rămășițele a 156 de oameni din 2003. Pentru studiul actual, cercetătorii au analizat 36 de probe de tartru dentar de la șase indivizi, identificând derivate din plante în aceste probe.
Compuși chimici identificați
Probele arheologice au arătat prezența arecolinei și arecaidinei, compuși organici din nucile de betel, care au efecte fiziologice notabile. Aceste descoperiri sugerează că mestecarea nucilor de betel era o practică comună acum 4.000 de ani în Thailanda.
Importanța culturală
Cercetătorii subliniază semnificația înțelegerii contextului cultural al utilizării plantelor psihoactive, care, deși pot fi considerate droguri, reprezintă milenii de cunoștințe culturale, practici spirituale și identitate comunitară.
Aceste descoperiri oferă o nouă perspectivă asupra obiceiurilor străvechi din sud-estul Asiei și a impactului pe care utilizarea plantelor psihoactive l-a avut asupra societăților umane de-a lungul timpului.
