Arsenalul militar al Iranului
Teheranul, în ciuda loviturilor suferite în 2025 și în ultimele zile, își menține un arsenal considerabil și o capacitate de ripostă greu de neutralizat. Un element-cheie este reprezentat de „orașele rachetelor”, baze subterane săpate în munți, capabile să reziste bombardamentelor aeriene. Această infrastructură permite Iranului să continue atacurile pentru perioade extinse de timp, conform experților militari internaționali.
Capacitatea de producție și arsenalul din adâncurile pământului
La începutul anului 2026, Iranul dispune de aproximativ 2.000 de rachete balistice grele, față de peste 3.000 în 2022. Deși o parte din arsenal a fost distrusă în conflictul din iunie 2025, producția internă continuă, cu zeci de rachete fabricate lunar în „orașele rachetelor”. Aceste facilități subterane sunt protejate și concepute pentru a permite lansări succesive chiar și în condiții de atac intensiv.
Capacitatea de lovire regională
Aproximativ 2.000 dintre rachetele iraniene pot atinge ținte din Israel, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Iordania și Arabia Saudită, toate acestea având baze militare americane. Teheranul a efectuat deja atacuri asupra a 27 de baze americane. Eficiența campaniilor militare ale Iranului depinde de protecția „orașelor rachetelor” împotriva atacurilor din partea Israelului și Statelor Unite.
Strategii de atac și război de uzură
Iranul utilizează o strategie de epuizare a apărării antirachetă a adversarilor, folosind drone ieftine lansate în roiuri, rachete balistice de cost mediu și tiruri succesive din locații greu detectabile. Această abordare consumă stocurile de interceptori ale Israelului, SUA și statelor din Golf.
Rețeaua grupărilor afiliate
Regimul de la Teheran susține rețelele grupărilor teroriste, precum Hezbollah, Houthi și milițiile pro-iraniene din Irak, care pot continua atacurile chiar și în cazul unor lovituri directe asupra teritoriului iranian. Aceasta conferă Teheranului o capacitate de răspuns descentralizată.
Concluzie
Strategia militară a Iranului, bazată pe utilizarea „orașelor rachetelor” și pe rețelele de grupări afiliate, subliniază complexitatea conflictului din Orientul Mijlociu și sugerează o continuare a tensiunilor regionale în viitorul apropiat.
