Contextul Financiar Public din România
România funcționează, în materia finanțelor publice, sub un regim de excepție permanentă, care a transformat dialogul instituțional și controlul reciproc al puterilor într-un monolog al Executivului. A început cu anul 2003, când ordonanțele de urgență au fost utilizate frecvent, golind de conținut rolul constituțional al Parlamentului. Dacă Guvernul poate decide unilateral asupra finanțelor publice, separația puterilor devine formală, iar Parlamentul devine un notar al faptului împlinit.
Probleme de Constituționalitate
Constituția României prevede un mecanism unitar și coerent de formare a resurselor financiare ale statului, care include stabilirea impozitelor și taxelor prin lege, aprobarea bugetului național de către Parlament și interdicția ca ordonanțele de urgență să afecteze aceste îndatoriri. Modificarea fiscalității fără a afecta bugetul este o eroare fundamentală, deoarece orice schimbare fiscală influențează resursele bugetare, intervenind în competența parlamentară.
Analogia cu O Corporație
Într-o societate comercială, administratorul propune bugetul, dar Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) îl aprobă. Similar, Guvernul trebuie să execute deciziile Parlamentului, fără a modifica unilateral bugetul. Practica actuală de a modifica bugetul prin ordonanțe de urgență este echivalentă cu un administrator care cheltuie fără aprobarea AGA, ceea ce subminează controlul acționarilor asupra managementului.
Legislația Fiscală și Controlul Parlamentar
Constituția afirmă că impozitele și taxele se stabilesc numai prin lege, fixând monopolul decizional al Parlamentului. Acceptarea ordonanțelor ca „legi” ar transforma controlul parlamentar într-o formalitate post-factum. Aceasta ar duce la o fraudă semantică, ignorând că legea bugetară și fiscală sunt acte de suveranitate parlamentară. Permițând Guvernului să modifice bugetul prin ordonanțe de urgență se golesc de conținut rolurile Parlamentului și al contractului social.
Principiul Anualității și Rectificării Bugetare
Legea nr. 500/2002 impune ca orice modificare a legii bugetare anuale să fie realizată prin lege, inclusiv rectificarea bugetară. Aceasta asigură simetria actelor juridice și respectă procedura bugetară. Rectificările bugetare trebuie să fie supuse aceleași exigențe de dezbatere și aprobate de Parlament, iar intervențiile Executivului prin ordonanțe de urgență contravin acestei reguli.
Impactul Abuzului de Drept Constituțional
Utilizarea frecventă a ordonanțelor de urgență în domeniul fiscal-bugetar demonstrează o transmutare a centrului de greutate al deciziei fiscale de la Parlament către Executiv. Aceasta constituie un abuz de drept constituțional, afectând principiul separației puterilor și subminând democrația. Practic, Executivul își asumă competențe exclusive ale Legislativului, transformându-se dintr-un administrator într-un decident discreționar.
Concluzie
Transformarea ordonanțelor de urgență în instrumente comune de legiferare în domeniul fiscal-bugetar reprezintă o amenințare la adresa controlului democratic și a statului de drept, ceea ce poate avea consecințe grave asupra funcționării instituțiilor publice și a legitimității deciziilor guvernamentale.
