Pomenirea Sfintei Mucenițe Filofteia
Pe 7 decembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Mucenițe Filofteia, o figură importantă a creștinismului, care a trăit în secolul al XIII-lea, în sudul Dunării. Detalii despre originea sa nu sunt clare, fiind posibil să provină dintr-o familie de români sau de bulgari. Numele ei în limba greacă înseamnă „iubitoare de Dumnezeu”. La vârsta de 12 ani, a fost omorâtă de tatăl ei pentru că a arătat milă față de cei sărmani.
Istoria moaștelor Sfintei Filofteia
Moaștele Sfintei Filofteia au fost inițial duse la Tarnovo, unde au rămas până în 1393, când orașul a fost ocupat de turci. Pentru a le proteja, moaștele au fost mutate la Vidin, unde au stat o perioadă scurtă. După înfrângerea armatelor creștine la Nikopole, moaștele au fost oferite domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân, care le-a așezat în vechea ctitorie domnească de la Curtea de Argeș. Această alegere a dus la stabilirea zilei de 7 decembrie ca zi de pomenire, imediat după ziua hramului.
Mutarea moaștelor și canonizarea
După construirea unei noi biserici de către Neagoe Basarab, moaștele au fost mutate aici pe 16 august 1517, în ziua proclamării canonizării Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului. Moaștele au rămas la Curtea de Argeș până în 1893, când, din cauza degradării bisericii, au fost mutate în alte biserici din localitate. În timpul Primului Război Mondial, moaștele au fost duse în paraclisul Mănăstirii Antim din București, iar după război, au fost readuse la Curtea de Argeș, unde se află din 1949 în paraclisul acestei mănăstiri.
Tradiția populară
În tradiția populară, Sfânta Filofteia este cunoscută și sub numele de Poitra lui Nicolae.
Concluzie
Pomenirea Sfintei Mucenițe Filofteia pe 7 decembrie subliniază importanța sa în istoria religioasă și culturală, având un impact semnificativ asupra comunității ortodoxe din România.
