Originea cuvântului „șmecher”
Etimologia cuvântului „șmecher” provine din activitățile comerciale ale sașilor din Siebenburgen, care traversau Munții Carpați pentru a face schimburi comerciale. Aceștia ajungeau în zona Drăgășanilor, unde cumpărau vin și ofereau la schimb produse de meșteșugărie recunoscute în Europa.
Metode ingenioase de negociere
Oltenii au dezvoltat o tehnică ingenioasă pentru a-i înșela pe negustorii sași. Aceștia le ofereau întâi mâncare și apoi le serveau vinuri tari, la care sașii erau neobișnuiți. Aceștia se îmbătau rapid, iar discuțiile despre prețuri se desfășurau într-o stare de ebrietate care le afecta capacitatea de negociere, astfel vânzând produsele la prețuri mai mici.
Înșelăciunea vinului
În momentul încărcării vinului la târg, deși prețul plătit de sași era mai mare decât de obicei, vinul bun era înlocuit cu sortimente slabe, precum zaibăr sau tulburel. Odată întorși acasă, sașii își dădeau seama că au fost păcăliți, achiziționând vin de slabă calitate la prețuri exorbitante.
Meseria de „Smecken”
Pentru a contracara această situație, a apărut meseria de „Smecken”, un specialist în degustarea vinurilor, care însoțea negustorii sași în podgorie. Acesta avea rolul de a evalua corect valoarea vinurilor. Când sașii erau deja amețiți, „Der Schmecken” sau „cel care gustă” intervenea. Acest „șmecher” era o figură respectată și temută, care nu consuma băutură și care negocia prețul corect pentru produsele meșteșugărești.
Transformarea termenului „schmecken”
În timp, oltenii au transformat „schmecken”, însemnând a gusta, într-un termen care desemnează o persoană isteață, greu de păcălit și cu un spirit limpede. Astfel, „șmecherul” a devenit un simbol al perspicacității și al abilității de a negocia corect.
Concluzie
Astfel, evoluția cuvântului „șmecher” reflectă nu doar o tradiție economică, ci și o adaptare culturală în fața provocărilor comerciale, subliniind ingeniozitatea și abilitatea de negociere a oltenilor din acele vremuri.
