Riscul de infectare cu lepra
Lepra nu este o boală foarte contagioasă. 95% dintre adulții care intră în contact cu o persoană infectată nu vor dezvolta boala, datorită imunității naturale. Copiii, însă, sunt mai predispuși la lepră decât adulții.
Transmisia nu se realizează prin contact întâmplător, cum ar fi statul lângă o persoană infectată în autobuz sau la masă, strângerea mâinii sau îmbrățișarea. Lepra nu se transmite de la mamă la făt și nici pe cale sexuală.
Izolarea nu este necesară dacă pacientul urmează tratamentul. După câteva zile de tratament cu antibiotice, pacientul nu mai este contagios și poate duce o viață normală.
Modalitățile de transmitere în cazul contactului apropiat și prelungit includ calea aeriană (prin tuse sau strănut) și contactul direct cu leziunile. Contacții apropiați ai bolnavului, în special membrii familiei, vor fi examinați periodic pentru depistarea posibilei infectări.
Când să consultăm un medic
Diagnosticul de lepră trebuie luat în considerare în următoarele situații:
- Apariția unei leziuni cutanate roșii sau depigmentate, cu hipoestezie sau anestezie, sau orice alt simptom neurologic sau oftalmologic;
- Pacient cu istoric de călătorie sau imigrant din zone cu incidență crescută, cum ar fi Asia sau Africa.
Simptomele leprei pot apărea după 3-5 ani, uneori chiar și după 20 de ani de la expunere, ceea ce complică identificarea sursei infectării.
Concluzie
Deși lepra este o boală gravă, riscul de infectare este redus, iar tratamentele disponibile permit pacienților să ducă o viață normală fără a fi contagioși.
