Descoperirea semnalelor ultraviolete ale căprioarelor
Cercetătorii americani au descoperit că urmele lăsate de căprioare pe copaci și sol pot străluci în lumină ultravioletă, o radiație invizibilă pentru oameni, dar perceptibilă pentru aceste animale. Studiul arată că marcajele asociate sezonului de împerechere devin luminoase la amurg și în zori, perioade în care căprioarele sunt cele mai active.
Comunicarea prin semnale vizuale
Descoperirea sugerează că, pe lângă miros, căprioarele ar putea utiliza și semnale vizuale adaptate vederii lor pentru a transmite informații în pădure. Masculii de cerb cu coadă albă (Odocoileus virginianus) își marchează teritoriul în timpul sezonului de împerechere din toamnă, frecându-se de copaci și sol, lăsând urme olfactive sub formă de secreții. Aceste semne, cunoscute sub denumirile de „deer rubs” și „scrapes”, funcționează ca indicatoare pentru alte animale.
Studiul realizat de Universitatea din Georgia
Cercetătorii de la Universitatea din Georgia (UGA) au documentat că aceste marcaje „strălucesc” în spectrul ultraviolet, iar studiile anterioare sugerează că ochii căprioarelor pot percepe aceste lungimi de undă. Este prima dată când oamenii de știință demonstrează utilizarea fotoluminiscenței în mediul natural de către un mamifer.
Metodologia studiului
Studiul a fost realizat într-o pădure experimentală de 337 de hectare, numită Whitehall. Cercetătorii au identificat 109 urme pe copaci și 37 de marcaje pe sol în decurs de aproximativ o lună, în toamna anului 2024. Au folosit lanterne ultraviolete cu emisie la 365 nm și 395 nm pentru a evalua urmele, constatând că acestea prezentau valori medii ale iradianței mai mari decât mediul înconjurător, manifestând fotoluminiscență.
Sursele fotoluminiscenței
Nu este clar dacă strălucirea provine din arbori și arbuști sau din fluidele rămase de la animale. Urina căprioarelor conține porfirine și aminoacizi care reacționează sub lumină ultravioletă, iar secrețiile glandulare ale masculilor ar putea avea proprietăți similare. De asemenea, deteriorarea plantelor de către căprioare expune lignina și terpenele din lemn, compuși cunoscuți pentru fotoluminiscența lor.
Implicatiile comunicării vizuale
Fotoluminiscența acestor „indicatoare” forestiere este detectabilă de conurile din retina căprioarelor, confirmând că vederea lor este adaptată condițiilor de lumină slabă din zori și amurg. Rezultatele sugerează că aceste animale ar putea comunica printr-un fel de „panouri luminoase” invizibile pentru oameni.
Concluzie
Deși nu s-au observat modificări comportamentale directe ale căprioarelor în urma prezenței fotoluminiscenței, cercetările sugerează o complexitate nouă în modul în care aceste animale comunică și interacționează cu mediul lor. Această descoperire deschide noi perspective asupra comportamentului și percepției căprioarelor în habitatul lor natural.
