Motivul minciunilor copiilor
Când copiii mint fără ezitare, de obicei, acestea sunt cele două motive principale din spatele comportamentului lor. De multe ori, minciuna nu este rezultatul manipulării sau al lipsei de respect, ci al unor dificultăți cognitive sau emoționale.
1. Deficite în memoria de lucru
Unii copii, în special cei cu ADHD, anxietate sau alte provocări, pot avea dificultăți în a-și aminti sarcinile repetate. Aceștia pot crede că au realizat o activitate, dar nu reușesc să își amintească dacă aceasta s-a întâmplat recent sau într-o zi anterioară. De exemplu, un copil poate să fi hrănit câinele, dar să nu fie sigur dacă a făcut-o astăzi sau ieri, ceea ce poate părea ca o minciună.
Cercetările sugerează că copiii cu ADHD au performanțe mai slabe la sarcini care implică judecăți temporale. Astfel, ei pot să-și amintească realizarea unei sarcini, dar au dificultăți în a plasa acea realizare în ordinea corectă a evenimentelor.
2. Reacția de stres și minciuna ca strategie de apărare
În situații de stres sau amenințare, copiii pot experimenta o reacție similară cu cea de „luptă sau fugă”, ceea ce le afectează capacitatea de a răspunde sincer. Când sunt întrebați despre sarcini neîndeplinite, pot minți pentru a se simți în siguranță. Dr. Jerome Schultz descrie acest comportament ca fiind o strategie de autoapărare, numită „Saving F.A.S.E.”, unde F.A.S.E. reprezintă Frică, Evitare, Stres și Evadare.
Aceste comportamente sunt adesea strategii auto-protective care pot masca incapacități cognitive sau emoționale.
Strategii pentru părinți
Chiar dacă minciunile copiilor sunt neintenționate, părinții pot lua măsuri pentru a le gestiona:
Utilizați structuri zilnice pentru a sprijini memoria de lucru
O metodă eficientă este utilizarea unei liste de verificare. Atunci când copilul finalizează o sarcină, cum ar fi predarea temelor sau hrănirea câinelui, poate bifa activitatea pe listă, având astfel o reprezentare vizuală a realizărilor sale.
Observați când copilul se simte amenințat
În loc să acuzați, abordați subiectul cu calm, spunând „Nu ești în pericol, așa că spune-mi ce s-a întâmplat.” Apoi, ajutați-l să iasă din ciclul de stres prin exerciții de respirație sau activități fizice ușoare.
Fiți curioși și abordați cu compasiune
În loc să reacționați cu furie, încercați să înțelegeți dificultățile copilului. O schimbare de atitudine poate face o diferență semnificativă în interacțiunile voastre.
Concluzie
Când copiii mint, este esențial să înțelegem contextul din spatele comportamentului lor. Prin aplicarea unor strategii adecvate, părinții pot ajuta copiii să își dezvolte abilitățile cognitive și emoționale necesare pentru a face față provocărilor.
