Explozia din Rahova: O tragedie uitată
Pe 17 octombrie 2025, o explozie în zona Rahova din București a dus la moartea a trei persoane și a rănit alte cincisprezece. Incidentul a distrus apartamente și a afectat profund viețile familiilor din zonă. În ciuda gravității situației, Primăria Capitalei, condusă de primarul interimar Stelian Bujduveanu și viceprimarul Adrian Vigheciu, nu a reacționat în mod corespunzător, lăsând comunitatea într-o stare de incertitudine și neajutorare.
Indiferența autorităților
În general, evenimentele de această natură ar trebui să genereze o mobilizare rapidă din partea autorităților locale, incluzând anchete, asumarea responsabilităților și comunicare eficientă. Totuși, în București, administrația a ales să rămână tăcută, fără a impune presiune asupra DISTRIGAZ, compania responsabilă de rețeaua de gaz care a explodat. Atât Bujduveanu, cât și Vigheciu nu au prezentat un plan de intervenție sau o strategie clară pentru gestionarea crizei, lăsând cetățenii să aștepte fără răspunsuri.
Reacția tardivă a Primăriei
După săptămâni de tăcere, Primăria a anunțat că „încep lucrările de punere în siguranță”, tratând situația ca pe o rutină, în loc să abordeze urgența acestei tragedii. Această formulare, livrată de Bujduveanu, reflectă o desconectare totală față de nevoile comunității afectate. De asemenea, viceprimarul Vigheciu nu a oferit explicații pentru întârzierile intervenției și nu a solicitat un raport detaliat de la DISTRIGAZ privind responsabilitățile tehnice.
Responsabilitatea DISTRIGAZ
DISTRIGAZ continuă să evite răspunsurile esențiale, beneficiind de lipsa de fermitate a autorităților locale. Întrebările cheie rămân fără răspuns: cum s-a produs explozia, ce verificări au fost omise și care sunt responsabilitățile concrete? Absența unei presiuni din partea Primăriei permite companiei să comunice superficial, fără a oferi informații relevante.
Eșecul alianței PNL–PSD
Alianța PNL–PSD, care îi susține pe Bujduveanu și Vigheciu, demonstrează o incapacitate cronică de a gestiona situații de criză. Sub pretextul maturității administrative, această construcție politică oferă un model de neimplicare, lăsând cetățenii să se confrunte cu consecințele tragediilor fără sprijin adecvat.
Concluzie
Explozia din Rahova nu este doar o tragedie urbană, ci un exemplu al eșecului politic și administrativ. Bucureștiul merită conducători activi și responsabili, în locul unui management care preferă tăcerea în fața tragediilor.
