Descoperirea unei găuri negre supermasive
Un fenomen rar a fost surprins, în care o gaură neagră supermasivă distorsionează țesătura spațiu-timp. Această observație confirmă o predicție formulată acum un secol în teoria relativității generale. Descoperirea a fost publicată în revista Science Advances și se referă la o stea distrusă de o gaură neagră supermasivă aflată în rotație rapidă, eveniment cunoscut sub denumirea AT2020afhd, care se încadrează în categoria „tidal disruption event” (TDE).
Precesia Lense–Thirring
Cercetătorii au observat oscilații în orbita stelei, generate de fenomenul numit precesie Lense–Thirring. Acesta apare atunci când o gaură neagră aflată în rotație atrage spațiul-timp din jurul său. Efectul a fost descris pentru prima dată în 1918 de fizicienii Josef Lense și Hans Thirring, dar a fost extrem de dificil de observat direct până acum.
Datele analizate de NASA și VLA
Pentru această cercetare, au fost utilizate informații în raze X obținute de observatorul spațial Neil Gehrels Swift al NASA, precum și semnale radio colectate de rețeaua Karl G. Jansky Very Large Array.
Fluctuațiile sincronizate
Cercetătorii au descoperit fluctuații sincronizate în emisiile X și radio, repetate la intervale de 20 de zile terestre. Aceste variații demonstrează că procesul prin care un corp ceresc atrage materie din spațiu și jetul asociat se mișcă oscilatoriu în același ritm. Mișcarea coordonată a arătat că variațiile observate sunt provocate de efectul de „frame-dragging”, adică „tragerea” spațiului-timp, și nu de modificări ale energiei emise.
Materialul provenit din stea formează un disc de creștere în jurul găurii negre, iar o parte din materie este expulzată sub formă de jeturi extrem de puternice, care ating viteze apropiate de viteza luminii.
Influența relativistă
Structurile situate foarte aproape de gaura neagră sunt puternic influențate de efecte relativiste descrise de teoria lui Einstein. Aceste efecte pot fi observate doar în condiții extreme, precum deformarea spațiu-timp. Această observație oferă o nouă metodă de a măsura rotația găurilor negre și de a înțelege modul în care aceste obiecte cosmice acumulează materie și generează jeturi.
Concluzie
Descoperirea acestei găuri negre supermasive și a efectelor sale asupra spațiu-timpului deschide noi perspective în înțelegerea comportamentului acestor fenomene cosmice, având implicații semnificative pentru teoria relativității și pentru studiile viitoare în astronomie.
