Tipare din copilăria în familii disfuncționale
Mulți adulți care au crescut în familii disfuncționale (ACDFS) își doresc să ofere copiilor lor o educație sănătoasă și funcțională, diferită de cea pe care au avut-o. Însă, acest proces este adesea provocator, deoarece este greu să creezi ceva ce nu ai experimentat personal. Iată cele 9 tipare pe care ACDFS le pot aduce în viața de adult:
1. Dificultăți în separarea emoțiilor
ACDFS pot avea dificultăți în a-și separa sentimentele de cele ale copiilor lor, mai ales dacă au crescut în relații parentale în care nu existau limite sănătoase. Aceasta poate duce la anxietate și alarmă atunci când copilul se simte supărat, ceea ce poate învăța copilul că emoțiile sunt periculoase.
2. Dificultăți în echilibrarea nevoilor personale cu rolul de părinte
ACDFS care au avut părinți care și-au centrat întreaga viață emoțională pe copii pot avea probleme în a-și echilibra nevoile personale cu responsabilitățile de părinte. Aceștia pot simți că nu au timp pentru muncă, exerciții fizice sau relații intime.
3. Dificultăți în echilibrarea relației de cuplu și a parentingului
ACDFS care au crescut cu o căsnicie conflictuală pot avea dificultăți în a aloca timp partenerului lor, simțindu-se inconfortabil cu afecțiunea în fața copiilor.
4. Anxietate legată de securitatea financiară
Cei care au crescut în familii cu probleme financiare pot simți o presiune uriașă în a planifica economiile pentru educația copiilor. Aceasta poate duce la sentimente de inadecvare și stres financiar.
5. Dificultăți în construirea conexiunilor sociale sănătoase
ACDFS care au crescut în familii izolate pot întâmpina dificultăți în a-și face prieteni sau în a întreține relații sociale, ceea ce poate afecta și viața socială a copiilor lor.
6. Suprasolicitarea copiilor
Unii ACDFS pot tinde să suprasolicite activitățile copiilor pentru a compensa lipsa de interes din copilărie, ceea ce poate genera resentimente și frustrare.
7. Lipsa abilităților sănătoase de soluționare a conflictelor
ACDFS care au crescut în medii în care violența sau manipularea emoțională erau norma pot avea dificultăți în a gestiona dezacordurile cu copiii lor, oscilând între lipsa de limite și izbucniri dramatice.
8. Dificultăți în a permite copiilor să își asume riscuri
ACDFS care au crescut în medii anxioase pot avea dificultăți în a-și lăsa copiii să se aventureze, chiar dacă doresc să le ofere o copilărie liberă.
9. Dificultăți în exprimarea iubirii
ACDFS care nu au simțit iubirea din partea părinților pot avea probleme în a-și arăta afecțiunea către copiii lor, ceea ce poate genera incertitudini în relația părinte-copil.
Concluzie
Aceste tipare pot afecta profund stilul de parenting al ACDFS, dar terapia poate ajuta la identificarea și corectarea acestor comportamente, oferind o șansă mai bună pentru o educație sănătoasă a copiilor.
