Nicușor Dan și controversa Chevron
Nicușor Dan, președintele României, a stârnit controverse prin numirea lui Marius Lăzurcă, consilier pe probleme de securitate, care deține acțiuni la Chevron, compania americană implicată în exploatarea gazelor de șist. Această alegere este cu atât mai surprinzătoare având în vedere că Dan și-a construit cariera politică pe activismul împotriva exploatării gazelor de șist, fiind unul dintre cei mai vocali critici ai companiei în urmă cu un deceniu.
Activismul lui Nicușor Dan împotriva Chevron
În 2013, Nicușor Dan, lider al Uniunii „Salvați Bucureștiul”, a inițiat o serie de peste 20 de procese împotriva Chevron, având ca scop blocarea forajelor pentru gaze de șist. El a invocat modele legislative din Franța și rezoluții ale Parlamentului European pentru a impune restricții stricte asupra activităților companiei. Dan a coordonat proteste de amploare, inclusiv formarea unor scuturi umane la Pungești, unde peste 500 de localnici și activiști au încercat să blocheze utilajele Chevron, culminând cu abandonarea concesiunilor de către companie în 2015.
Profilul consilierului Marius Lăzurcă
Marius Lăzurcă, numit consilier prezidențial pentru securitate națională, este un diplomat cu experiență, având un salariu anterior de peste 10.000 de euro lunar în Ministerul de Externe. În declarația sa de avere, se menționează o avere considerabilă, incluzând două case, un apartament, două terenuri și un portofoliu diversificat de acțiuni la companii precum UiPath, Kraft Heinz, Estée Lauder și trei acțiuni la Chevron, în valoare de aproximativ 403 euro.
Semnificația numirii lui Lăzurcă
Deși pachetul de acțiuni la Chevron este modest din punct de vedere financiar, prezența unui acționar al companiei în echipa de consilieri a președintelui ridică semne de întrebare asupra coerenței între vechile convingeri de activist ale lui Nicușor Dan și pragmatismul administrativ pe care îl manifestă acum la conducerea statului.
Controversata alegere a lui Marius Lăzurcă ca și consilier sugerează o posibilă schimbare de paradigmă în abordarea problemelor legate de mediu și de relațiile cu companiile energetice mari, lăsând deschisă întrebarea despre viitorul activismului ecologic în contextul politic actual.
