Reacția lui Adrian Câciu după raportul bugetar
Fostul ministru PSD al Finanțelor, Adrian Câciu, a criticat dur anunțul Guvernului referitor la execuția bugetară și afirmațiile despre reducerea deficitului. Câciu susține că deficitul de 6,4% din PIB, calculat pentru primele 11 luni, contrazice afirmațiile potrivit cărora România ar fi ascuns facturi sau ar fi fost aproape de incapacitatea de plată. El consideră că actualul guvern a impus o povară inutilă de austeritate asupra populației.
Acuzațiile privind facturile ascunse
Câciu respinge acuzațiile din vară, conform cărora ar fi fost „ascunse” facturi de 30 de miliarde de lei. El argumentează că, dacă aceste acuzații ar fi fost adevărate, deficitul ar fi trebuit să crească la 7,2% din PIB în octombrie. În realitate, deficitul a fost de 5,7%, iar în noiembrie nu au fost identificate aceste „facturi ascunse”.
Întrebări critice despre gestionarea deficitului
Fostul ministru ridică mai multe întrebări legate de gestionarea deficitului:
- De ce a fost majorată ținta de deficit la 8,4%, în condițiile în care datele arătau o evoluție mai bună?
- De ce s-a menținut aceeași țintă la a doua rectificare în noiembrie, când era clar că deficitul la 11 luni va fi de 6,4%?
- De ce a fost necesară creșterea TVA-ului, având în vedere că deficitul real era sub cel programat?
Critica adusă Consiliului Fiscal
Câciu a ironizat pozițiile Consiliului Fiscal, care anterior critica justificarea deficitului prin investiții. El subliniază că, în prezent, când investițiile constituie 89% din deficit, nu mai este considerată o problemă justificarea deficitului prin aceste investiții, sugerând că schimbarea de abordare se datorează faptului că PSD nu mai conduce Ministerul Finanțelor.
Concluzia lui Adrian Câciu
Adrian Câciu concluzionează că nu era necesară creșterea TVA-ului, având în vedere datele execuției bugetare care confirmă acest lucru. Ajustarea deficitului ar fi putut fi realizată prin alte metode.
Aceste declarații subliniază tensiunile politice actuale și preocupările legate de gestionarea financiară a țării, având potențialul de a influența deciziile economice și politice viitoare.
