Misterele „raiului” comunist
Aproape 36 de ani au trecut de la Revoluția din 1989, dar ideea că în comunism „era mai bine” a crescut în popularitate. Un sondaj INSCOP publicat pe 22 iulie arată că 55,8% dintre români consideră că regimul comunist a fost mai degrabă benefic pentru România. Principalul argument pentru această opinie este că „România și-a plătit datoria externă”. Alte premise includ afirmații precum „România era o țară mai bogată” și „Industria României producea mai mult în comunism decât în prezent”.
Achitarea datoriei externe
Christian Năsulea, economist, afirmă că România a reușit să plătească datoria externă acumulată în anii ’70, ajungând la zero în aprilie 1989, dar acest lucru nu reprezintă o realizare economică sustenabilă. Datoria externă a crescut de peste 10 ori între 1971 și 1981, iar pentru a o plăti, regimul a impus raționalizarea alimentelor și sacrificarea nivelului de trai. Mădălin Hodor, istoric, subliniază că datoria a fost rezultatul planurilor de industrializare forțată, iar populația a fost informată de necesitatea plății miliardelor de dolari fără a înțelege de unde a apărut datoria.
Bogdan Voicu, sociolog, consideră că datoria externă nu trebuie văzută ca un obiect de mândrie, deoarece costurile pentru populație au fost enorme, incluzând lipsa curentului electric și a apei calde.
Era România mai bogată decât în prezent?
Mădălin Hodor afirmă că România centraliza bogăția într-o zonă restrânsă, iar majoritatea populației trăia la limita supraviețuirii. PIB-ul pe cap de locuitor în 1989 era de aproximativ 3.000-4.000 de dolari, similar cu țări sărace precum Coreea de Nord. În prezent, PIB-ul pe cap de locuitor depășește 15.000 de dolari, iar România a ajuns să depășească media blocului estic în recuperarea economică.
Christian Năsulea adaugă că, deși producția industrială părea ridicată în perioada comunistă, aceasta era ineficientă și orientată spre cantitate, cu multe bunuri de calitate scăzută. Cosmin Popa, istoric, confirmă că industria românească era formată din multe fabrici, dar performanța acestora nu se reflecta în nivelul de trai al populației.
Industria românească în comunism
Christian Năsulea susține că, sub comunism, producția industrială a fost orientată spre cantitate masivă, dar nu era competitivă pe piețele externe. Producția actuală este mai diversificată și tehnologizată. Mădălin Hodor adaugă că industria românească era deja în colaps înainte de Revoluție, din cauza proastei planificări, și că nu a fost distrusă după 1989, ci a fost nevoie de restructurare.
Bogdan Voicu subliniază că statisticile din perioada comunistă erau umflate și că, de fapt, producția era de calitate scăzută, cu multe produse devenind rebuturi.
Exporturile României în comunism
Cosmin Popa consideră că afirmația că România exporta mai mult decât importa este o „minciună sfruntată”. Exporturile erau în principal materii prime și produse industriale de calitate scăzută, iar balanța comercială nu era constant pozitivă. Christian Năsulea menționează că, în perioada comunistă, România a acumulat deficite cronice, iar pentru a plăti datoria, regimul a forțat exporturi masive, generând penurii interne severe.
Impactul poluării în perioada comunistă
Christian Năsulea afirmă că perioada comunistă a fost marcată de poluare masivă din cauza industrializării forțate fără reglementări de mediu. După 1989, integrarea în UE a adus standarde stricte care au dus la o scădere semnificativă a poluării industriale, deși problemele persistă. Studiile arată că poluarea aerului era de 5-10 ori mai mare sub comunism.
Concluzie
În concluzie, miturile legate de „raiul” comunist sunt adesea contrazise de realitățile economice și sociale ale acelei perioade, iar realizările menționate sunt adesea umbrite de costurile suportate de populație și de ineficiențele sistemului economic comunist.
