Grecia își pierde coroana de lideră a datoriilor în zona euro
Grecia nu va mai fi cea mai îndatorată țară din zona euro până la finalul acestui an, conform unor surse Reuters care au dorit să rămână anonime. Ponderea datoriei publice a Greciei în PIB se va reduce la aproximativ 137% în 2023, de la 145% în 2022.
Proiecții pentru Italia
În contrast, datoria publică a Italiei este estimată să crească de la 137,1% în 2025 la 138,6% în 2026, conform planului bugetar multianual publicat de Trezorerie. Ministrul Economiei, Giancarlo Giorgetti, a confirmat că ponderea în PIB a datoriei publice a Italiei va crește la 138,6% în 2023, rămânând stabilă la 138,5% în 2027, înainte de a scădea ușor în anii următori.
Reducerea datoriei Greciei
De la 2020, datoria publică a Greciei, care a fost cea mai ridicată din zona euro în ultimele două decenii, a scăzut cu peste 45 de puncte procentuale, ajungând la 145% din PIB în 2025. În aceeași perioadă, Italia și-a redus datoria cu aproximativ 17 puncte procentuale.
Strategia Greciei
Grecia, revenind după criza suverană a datoriilor, a beneficiat de trei pachete de asistență financiară în valoare totală de aproximativ 280 de miliarde de euro. În acest an, țara intenționează să achite anticipat împrumuturi de aproximativ șapte miliarde de euro din primul program de sprijin.
Contextul datoriilor în zona euro
Datele Eurostat indică o creștere a ponderii datoriei guvernamentale în zona euro, de la 87% la finalul lui 2024 la 87,8% la finalul anului trecut. La sfârșitul anului 2025, cele mai scăzute ponderi ale datoriei guvernamentale în PIB s-au înregistrat în Estonia (24,1%), Luxemburg (26,5%), Danemarca (27,9%), Bulgaria (29,9%), Irlanda (32,9%), Suedia (35,1%) și Lituania (39,5%).
În contrast, 12 țări membre UE aveau ponderi în PIB ale datoriei guvernamentale mai mari de 60%, Grecia având cea mai mare pondere (146,1%), urmată de Italia (137,1%), Franța (115,6%), Belgia (107,9%) și Spania (100,7%).
Concluzie
Schimbarea statutului Greciei în ceea ce privește datoria publică subliniază o îmbunătățire semnificativă a situației economice a țării, în timp ce Italia se confruntă cu o creștere constantă a datoriei, ceea ce poate influența stabilitatea economică a zonei euro în anii următori.
