Data și Contextul Luminării Postului Paștelui
Pe 23 februarie 2026, începe Postul Sfintelor Paști, coincizând cu sărbătorirea Sfântului Policarp în Biserica Ortodoxă.
Cine a fost Sfântul Policarp
Sfântul Policarp s-a născut în jurul anului 70, în temniță, la Efes, deoarece părinții săi fuseseră închiși pentru credința lor în Hristos. La botez a primit numele Pangratie. Conform scrierilor Sfântului Irineu, Policarp a fost ucenic al Apostolului Ioan.
După martirizarea părinților săi, a fost încredințat unei femei bogate și credincioase, Calista. Printr-o minune, hambarele ei s-au umplut din nou, iar Calista i-a schimbat numele din Pangratie în Policarp, semnificând „cel cu multe roade”. A fost hirotonit diacon și preot de Sfântul Vucol, iar episcopii prezenți la înmormântarea acestuia l-au hirotonit episcop.
Vizita la Roma
Înainte de a fi martirizat, Policarp a călătorit la Roma pentru a discuta despre data sărbătoririi Paștelui. Existau divergențe între creștini: unii celebrau Învierea Domnului pe 14 Nisan, în timp ce alții o sărbătoreau în prima duminică după această dată. Deși nu au ajuns la un acord, au rămas uniți în credință.
Vedenia și Martiriul
Cu câteva zile înainte de martirizare, Policarp a avut o vedenie în care a văzut perna sa arsă în foc, ceea ce l-a făcut să înțeleagă că va fi ars. La insistențele proconsulului Quadrat de a blestema pe Hristos, Policarp a declarat: „De 86 de ani îi slujesc și nu mi-a făcut niciun rău; cum pot eu să blestem pe împăratul meu, pe Acela care m-a mântuit?” Refuzând să jertfească zeilor, a fost condamnat la moarte prin ardere. Totuși, focul nu l-a atins, iar în cele din urmă a fost străpuns cu sabia, sângele său stingând flăcările. Trupul său a fost ars la cererea evreilor.
Moștele și Scrierile Sfântului Policarp
Osemintele sale, considerate „mai cinstite decât pietrele prețioase și mai scumpe decât aurul”, au fost luate de creștini. Sfintele moaște ale Sfântului Policarp se află în Franța, fiind aduse de latini în timpul cruciadelor, iar o parte se păstrează în Mănăstirea Zografu din Muntele Athos.
Sfântul Irineu al Lyonului a menționat că Policarp a scris epistole către Bisericile vecine pentru a le întări, dar doar una a supraviețuit: Scrisoarea către Filipeni, păstrată într-o traducere latină. Aceasta conține învățături despre întruparea, moartea și învierea Domnului, contracarând ideile celor care susțineau că Hristos a avut un trup aparent.
Rugăciune către Sfântul Policarp
Rugăciunea adresată Sfântului Policarp solicită intervenția sa pentru a ne ajuta să fim vrednici de bucuria veșnică și de împărăția cerurilor, prin cultivarea virtuților și păstrarea credinței.
Concluzie
Moștenirea lui Sfântul Policarp și începutul Postului Paștelui subliniază importanța reflecției spirituale și unității în credință, fiind un moment semnificativ pentru comunitățile ortodoxe.
