Introducere
Mulți părinți din zilele noastre simt o presiune puternică de a fi „perfecți” pentru copiii lor, parteneri și gospodării, chiar și în detrimentul bunăstării personale și fericirii. Aceștia se ocupă de tot pentru copii, rezolvă toate problemele și încearcă să învețe inteligența emoțională, tolerând crizele de furie, chiar dacă acest lucru le adaugă mai multe obligații. Aceste noi așteptări pentru părinții blânzi contribuie la epuizarea lor, conform profesorului de psihologie Annie Pezalla.
Responsabilitățile copiilor în trecut
Există numeroase sarcini pe care copiii le aveau în trecut și pe care părinții blânzi le preiau acum. Iată 11 dintre acestea:
1. Gestionarea plictiselii
Copiii care învață să gestioneze plictiseala și să se distreze singuri devin adulți mai echilibrați și fericiți. Totuși, părinții blânzi simt responsabilitatea de a-i menține ocupați și distrați, demonizând plictiseala în loc să le ofere instrumentele necesare pentru a-și umple timpul.
2. Reglementarea crizelor de furie
Părinții tradiționali aplicau pedepse precum „time-out” în cazul crizelor emoționale, în timp ce părinții blânzi caută să facă loc acestor emoții complexe. Este important ca părinții să învețe copiii să își regleze emoțiile, dar acest lucru trebuie să fie un proces intenționat.
3. Gestionarea disconfortului
Părinții blânzi ar trebui să împuternicească copiii să-și stabilească propriile limite și să-și regleze emoțiile, în loc să se asigure că sunt confortabili tot timpul, rezolvând problemele pentru ei.
4. Asumarea responsabilității pentru comportamentul negativ
Părinții blânzi se simt responsabili pentru gestionarea comportamentului copiilor fără disciplină, dar acest lucru poate duce la haos pe termen lung.
5. Îndeplinirea termenelor limită și a temelor
Ajutarea copiilor cu temele și reamintirea termenelor limită sunt sarcini pe care părinții blânzi le preiau. Aceste comportamente de „supra-părințire” compromit succesul academic și responsabilitatea personală a copiilor.
6. Îngrijirea fraților
Părinții blânzi evită să lase copiii singuri acasă și angajează babysitteri, ceea ce limitează independența și legăturile dintre frați.
7. Distracția pe cont propriu
Părinții simt presiunea de a distra copiii, ceea ce le limitează bucuriile jocului nesupravegheat și ale activităților creative, afectându-le abilitățile sociale.
8. Îndeplinirea treburilor casnice
Un studiu de la Harvard arată că învățarea copiilor să își facă propriile treburi le îmbunătățește fericirea și bunăstarea generală, dar părinții blânzi preiau adesea această responsabilitate.
9. Învățarea din consecințe
Părinții care demonizează disciplina le neagă copiilor oportunitatea de a învăța lecții importante despre responsabilitate și empatie.
10. Rezolvarea problemelor
Părinții blânzi deseori rezolvă problemele copiilor în loc să-i învețe cum să-și gestioneze propriile dificultăți, subminându-le astfel independența.
11. Auto-liniștirea
Este esențial ca copiii să învețe să se liniștească singuri pentru a face față provocărilor vieții, iar părinții nu ar trebui să preia această responsabilitate.
Concluzie
Adoptarea acestor tendințe de „supra-părințire” poate avea un impact negativ asupra dezvoltării copiilor, afectându-le capacitatea de a deveni adulți echilibrați și responsabili.
